„Când or să mi se termine toate poveştile personale, când n-o să mai am niciun fel de «inspiraţie», probabil că o să mă aşez la masă şi o să scriu simplu, fără să adaug, să interpretez sau să comentez ceva, un roman despre viaţa fratelui Padre: de la excepţionala sa coborâre din tren la Pojorâta, la venirea în Iaşi, la cariera lui de ziarist pentru Monitorul, la cea de preot navetist, la cea de redactor la Polirom, la cea de cercetător ştiinţific al Universităţii «Cuza» din Iaşi şi până azi, când am aflat întâmplător pe net că este preot misionar în Scoţia (plus că Dumnezeu ştie ce-o să se mai întâmple până voi scrie eu romanul). Am o mie de poveşti cu el, pe care – cu rare excepţii, deşi în ultima vreme nu ne-am văzut decât de două ori pe an – le spun aproape zilnic apropiaţilor mei. Dincolo de frăţia noastră, l-am considerat mereu un fel de samurai al creştinismului ortodox, alternând perioadele de luptă cu cele de zen…” (Florin Lăzărescu)