După prăbușirea pe care a reprezentat-o criza, după anii de evoluție economică lentă care i-au urmat, dezvoltarea va deveni obiectivul detașat al perioadei care vine. Globalizarea poate construi o serie de premise ale dezvoltării, dar nu poate asigura și dezvoltarea propriu-zisă. Corporațiile? Corporațiile vin și pleacă. Ele pot crea „insule“ ale dezvoltării; problema este cine reunește toate acest „insule“, cine construiește perspectiva? Să nu ne amăgim! Avem de-a face cu o adevărată mutație. Dezvoltarea va reprezenta principala unitate de măsură a unei bune guvernări și va da seamă de vrednicia statului. Stat–dezvoltare este noul tandem care va domina viața și relațiile internaționale ale lumii. Criza recentă a avut un impact masiv asupra relațiilor și ordinii internaționale. Globul pare că a intrat în trepidații, iar „indisciplina geopolitică“ este caracteristica noii vieți planetare. Parcă nimeni nu mai este mulțumit cu situația actuală și toată lumea ar dori să înceapă o „nouă partidă de șah geopolitic“. La nivelul actorilor globali importanți, nimeni nu este prea puternic pentru a domina și nimeni nu este prea slab pentru a se lăsa dominat.